În iarna lui 1896, un cioban din Ardeal a plecat pe jos spre Roma.

Voia să vadă cu ochii lui un singur lucru: Columna lui Traian.

Pe el îl chema Gheorghe Cârțan. Istoria îl știe drept Badea Cârțan, din satul Cârțișoara, de sub munții Făgărașului.

Cum s-a ajuns aici?

S-a născut pe 24 ianuarie 1849. Era cioban, fără școală înaltă. A învățat singur carte și a ajuns să iubească istoria românilor.

Pe atunci, Transilvania era sub stăpânire austro-ungară. Să aduci cărți românești din România era riscant.

Badea Cârțan le-a adus. Peste munți, pe poteci, în desagi sau cu caii. Le împărțea țăranilor, preoților, învățătorilor și școlarilor.

A făcut asta aproape 30 de ani. Biografii lui estimează că a trecut munții cu peste 200.000 de cărți.

A fost arestat de mai multe ori. Cărțile i-au fost confiscate. Doar în 1905 i s-au luat în jur de 4.000 de volume.

De fiecare dată, a luat-o de la capăt.

Drumul spre Roma a durat cam o lună și jumătate. A trecut prin Ungaria, Austria și Italia.

A ajuns în februarie 1896. La baza Columnei a presărat pământ adus de acasă și boabe de grâu. Apoi s-a culcat acolo, în straie de cioban. Dimineața s-a trezit înconjurat de curioși.

Presa italiană a scris despre el. Se spune că oamenii l-au numit „un dac coborât de pe Columnă”.

Pentru el, piatra aceea era dovada că românii din Ardeal și cei din Țară sunt același neam.

A mai călătorit apoi la Paris și din nou la Roma. Dar s-a întors mereu la cărțile lui.

A murit pe 7 august 1911. N-a mai apucat Unirea din 1918.

E înmormântat la Sinaia. Pe mormânt scrie că doarme „visând întregirea neamului său”.

Casa lui din Cârțișoara este azi muzeu.

---

Ați auzit de Badea Cârțan la școală sau de la bunici? Ați trecut vreodată prin Cârțișoara sau pe la mormântul lui de la Sinaia? Scrieți-mi mai jos, în comentarii.