Pe la 30 de ani a aflat că suferă de o boală de ochi fără leac. De atunci n-a mai putut nici citi, nici scrie cu mâna lui. A mai trăit peste cincizeci de ani. Și a continuat să scrie poezie.

Pe el îl chema Mihai Codreanu, poetul din Iași numit „părintele sonetului românesc”.

Cum s-a ajuns aici?

S-a născut la 25 iulie 1876, la Iași. A studiat Dreptul și a fost avocat. Visa să devină actor. A debutat în poezie de tânăr. Au urmat volumele „Diafane”, în 1901, și „Din când în când”, în 1903.

Apoi a venit diagnosticul. Vederea i s-a stins treptat.

N-a renunțat. Își compunea sonetele în minte, uneori în timp ce se plimba. Apoi le dicta prietenilor, secretarilor și, mai târziu, soției.

Așa au apărut, rând pe rând, „Statui” în 1914, „Cântecul deșertăciunii” în 1921 și „Turnul de fildeș” în 1929. În 1939 a scos o nouă ediție, mult îmbogățită, a volumului „Statui”.

Boala nu l-a scos nici din viața publică. A condus Teatrul Național din Iași. Între 1933 și 1939 a fost rector al Conservatorului. În 1942 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Primăria Iașului i-a dăruit un teren pe strada Rece. Acolo, în 1934, și-a ridicat casa, numită Vila Sonet. În casa aceea a trăit și a dictat versuri până la sfârșit. A murit pe 23 octombrie 1957, la 81 de ani.

Din 1970, Vila Sonet este casă memorială. Acolo se păstrează mobila poetului, fotografiile, volumele de sonete și medaliile primite în țară și în Franța.

Un om care n-a mai putut citi un rând timp de o jumătate de veac a lăsat în urmă sute de sonete.

---

Voi ați fost vreodată la Vila Sonet din Iași? Mai știți pe de rost vreo poezie învățată la școală? Scrieți-mi mai jos, în comentarii.

Surse și lecturi: George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent; Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Casa memorială „Mihai Codreanu” (Vila Sonet).