Povești adevărate din istoria noastră

Ioan S. Nenițescu, poetul „Puilor de lei” ajuns prefect la Tulcea


Imagine-copertă pentru povestea poetului Ioan S. Nenițescu, prefect al Tulcei

În 1877, un tânăr sublocotenent voluntar a luptat la redutele Griviței, în Războiul de Independență. Peste ani, versurile lui aveau să fie cântate de generații întregi: „Eroi au fost, eroi sunt încă”. Și tot el avea să ajungă prefect la Tulcea.

Numele lui era Ioan S. Nenițescu.

Cum s-a ajuns aici?

S-a născut pe 11 aprilie 1854, la Galați. A învățat la Galați și la Iași, unde a cunoscut cercul „Junimea”.

În 1877 a plecat voluntar pe front, în Regimentul 13 Dorobanți. A luptat la Grivița și a fost decorat cu „Steaua României” și „Virtutea Militară”.

Pictură: soldați români atacând reduta Grivița în 1877, cu fum și steaguri
Atacul de la Grivița, 1877, în pictura lui Henryk Dembitzky. Domeniu public, via Wikimedia Commons

După război a studiat filosofia la Berlin. Și-a susținut doctoratul la Leipzig, în 1886. În 1880 a debutat cu volumul „Flori de primăvară”. Au urmat poeziile patriotice, între ele „Pui de lei”, care a devenit un cântec cunoscut de toată țara. În 1896 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Portret de epocă al poetului Ioan S. Nenițescu, cu mustăță
Ioan S. Nenițescu. Domeniu public, via Wikimedia Commons

Momentul lui de cotitură a venit în 1897. Pe 17 iunie a fost numit prefect al județului Tulcea.

A stat în funcție peste trei ani. A transformat gimnaziul din Tulcea în liceu, cel care azi se numește „Spiru Haret”. A înființat o școală secundară de fete și școli în satele din Deltă. A sprijinit drumurile din județ și ideea unei căi ferate între Tulcea și Constanța. Surse locale îi atribuie și sprijinul pentru întemeierea unor sate noi.

În 1901 a fost numit din nou prefect la Tulcea. N-a mai apucat să ducă mandatul la capăt. A murit în februarie 1901, la doar 46 de ani.

Tulcenii nu l-au uitat. Timp de zece ani au strâns bani, 9.885 de lei, pentru un bust. Bustul de bronz a fost dezvelit pe 30 octombrie 1911, în grădina Carmen Sylva, în fața prefecturii. În ocupația din 1916–1918, bustul a fost distrus. Pe 21 iulie 1995 a fost pus din nou la locul de cinste, pe Aleea Personalităților din Tulcea.


Voi ați învățat la școală „Pui de lei”? Vă mai amintiți versurile sau cine vi le-a cântat prima dată? Scrieți-mi mai jos, în comentarii.

Surse și lecturi: Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866–2003. Dicționar; Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea; Liceul Teoretic „Spiru Haret” Tulcea, istoricul școlii.

Povestea de dinainte
Povestea următoare

Poți comenta fără cont. Scrii comentariul, apoi doar numele și adresa de mail. Mailul nu apare nicăieri public.

Lasă un răspuns